„Actul prin care gîndesc libertatea este actul însuşi prin care se constituie libertatea” (Gabriel Marcel).

*

Poetul X. Preţiozităţile, volutele calofile, mievreriile stilistice, senzualităţile astfel absorbite pe care ni le oferă precum o imobilitate precară, un armistiţiu pasager. Uneori rămîn astfel aidoma fotografiei unui fluture.

*

Sacrificiul moral la care ne supun neîmplinirile, asemenea unui vid deschizîndu-ni-se generos în faţă, dacă ai tăria de a-l recunoaşte.

*

Scriptor. Odată aşternut, textul devine instantaneu un trecut care poate fi privit, ascultat în starea sa de obiect. Scrisul, o prosperă industrie producătoare de trecut.

*

„În Grădina Zoologică. Cangurul umblă pe pulpe. Acesta n-are tăbliţă: încă nu şi-a spus numele. Iacul, rodnic în lînă ca un ogor. Lama surîde ca Sarah. Tatuul, o broască ţestoasă perfecţionată. Elefanţii se apropie unul de altul, îşi încrucişează trompele şi-şi suflă în gură de parcă s-ar întreba dacă nu le pute prea tare. Suspinul lor ar umfla o pînză de corabie. Apoi dansează, mai degrabă din cap decît din picioare, în onoarea dumnealui. Şi toată masa aceea moale, şi ochişorul acela ca o garoafă prinsă într-un sac uriaş” (Jules Renard).

*

Obstinaţia unui vis al tău care nu e dispus a renunţa la condiţia sa. Mai curînd se dezice de fiinţa ta decît de sine.

*

Alternative: X scrie pentru a rămîne el însuşi, Y scrie pentru a deveni un celălalt.

*

În spaţiul poeziei, discordanţa dintre voci şi tăceri tinde a se suspenda. Practic, nu-ţi dai seama cînd sunt unele, cînd sunt altele.

*

În vara 1962, cu ocazia unei călătorii la Fălticeni, am avut bucuria de a-l cunoaşte pe Vasile Lovinescu, Lala, cum am aflat că-i ziceau apropiaţii. Am conversat în cîteva rînduri, eseistul evocînd un trecut menit a rămîne trecut, menţionînd un viitor ce nu va exista. Elegant-sclipitor, un idealist blocat, un entuziast sceptic. Din păcate, azi nu e amintit decît foarte rar. Am dat recent de următoarele rînduri ale sale: „Tot ce e imediat, e discontinuu, deci divin. Căci discontinuul e clipa. Se dă mare importanţă, să primim ca pe un oaspete regal orice mirare, orice surpriză sufletească ce străbate pîcla care le desparte de lumea cauzală. Mă gîndesc la şocul ce ni-l dă un peisaj, oricît de cunoscut ar fi el, cînd îl privim brusc, fără premeditare”.

*

Scriptor. Prieten îţi poate fi exclusiv un om care a trecut/trece prin stări emoţionale similare cu ale tale, mai importante în filia decît opiniile, atitudinile. În lipsa unor atari similitudini lăuntrice, n-ar putea fi nici măcar un real cititor al tău.

*

Epigon sau precursor, deopotrivă o neîmplinire.